CUM MĀ ÎNVATĀ MOARTEA SĀ MĀ ROG!

A venit vremea sā-mi sterg lacrimile
de pe fereastra timpului, aburul suflārii
urmele inimii de pe nisipul clepsidrei
ale viselor de pe retinele plācerii

A venit vremea sā mā despart de cuvinte
de umbra grea ce-o lasā pe Cuvînt
si mut si surd si orb si ciung si singur
sā mā strîng în mine ca-n mormînt

A venit vremea sā ies din vreme
sāmā golesc de-a vremii nebunie
Mā umple pînā-n gurā Clipa
ce-asteaptā sā se întoarcā-n vesnicie

E vremea pentru ultima cādere
de-adîncul inimii zdrobindu-mā sā bat
cu toatā  fiinta si durerea mea o datā
în usa lumii fārā de pācat...(Marius Iordāchioaia).