MREAJA
Vezi, Raiul e o casa din Muscel, / tot prin livezi de stele sui la el.
O casa alba cu ferestre mici, / in care îngerii sunt rândunici
Si sufletele stau in cuibul lor / ca pui golasi sub streasina de nor.
Din cind in cind o rândunica- i ia / sa-nvete zborul cerului cu ea
Si Maica Domnului sta in pridvor, / se bucura de cel mai simplu zbor.
Sta in pridvor, lucreaza un navod/ cu care o sa mântuie norod,
Iar Dumnezeu si Duhul Sfânt si Fiul ei/ in casa stau la masa cite trei.
Vorbesc de muncile de pe pamint / ca gospodari chivernisiti ce sunt.
Vorbesc de rodul viei, de -anul bun / de pring podgorii cu livezi de prun.
Pe Maica Domnului o doare inima, / caci mreaja mintuirii se gatea.
Se-apropie infricosat judet: / acolo doar pe suflet sa pui pret.
Lung trâmbita din urma a sunat / pe ceruri ca un tunet departat.
Si dreptii vin acuma cite doi,/ în straie albe ca in sat la noi
Cînd merg falcaii-n tîrg sa traga sorti. / Mos Petru straja sta la patru porti -
Cu zgomot surd se-nchide poarta grea,/ afara gloata rāilor gemea.
La Scaraotchi arde in cuptor / foc blestemat, pârjol dogoritor.
Le face Necuratul doar un semn, / ca pâini îi ia lopata lui de lemn
Cu furca dracii mai marunti împung - iar vaietele lor la Rai ajung.
Aude Maica plânsul tuturor; / se-apleaca blând prin stâlpii din pridvor,
Desfasurā navodul si îl lasā / sa cada printre stele ca o plasā.
Aluneca pe Calea Robilor, / de Zodii s-a ferit tremurator.
Matasea lui e-argint curat la lunā, / e aur când dā soarele s-apunā.
Si ca scobari si mrene de pe Olt / a pescuit in mreajā iadul tot.
Cine-a ramas in plasā e scapat - cine-a scapat din ea e blestemat...
Mario, care scapi pāgini si hoti, / azvârle iar nāvodul daca poti!
Mario, mreaja ti-o astept de ani, / eu robul Tāu Ion de la Miorcani. (Ion Pilat, Povestea Maicii Domnului)