"Sā facem trei colibe" - ÎNVATATURA PRIN INVECINARE
Chilia duhovnicului e prima catedrā.
Mānāstirea se ridicā in jurul chiliei duhovnicului si orice lucru capātā un alt punct de referintā.
Raportul universal este cel de duhovnic- ucenic;
relatia cu cerul este tot o relatie filialā, si tot asa relatia cu statul sau cu credinciosii.
Iar aceasta relatie atrage dupa sine nevoia unei învecināri: " sa facem trei colibe..."
Ucenicul divine martor al existentei duhovnicului, iar învecinarea se transformā în învātāturā.
Mai întîi e sfat, dojanā, certare, orientare, dupā care se ajunge la forme teoretice si mistice.
Duhovnicul îi împārtāseste ucenicului viziunile, preocupārile; îl problematizeazā.
Dar în tot acest traseu pedagogic, niciodatā duhovnicul nu face apel la ideile proprii, la "opera" lui, ci la Traditie, care îl trancede,
Testamentar, fārā rest sau gratuitāti, discursul învātātoresc al duhovnicului se transformā, treptat, în scoala exegezei biblice si patristice. ( Jurnal cu Petre Tutea, Radu Preda, 2015).