EVLAVIA CASNICĀ, de Gheorghe Asachi (1788 - 1869)

Dumnezeule, fîntînā de viatā si luminā
Cāruia fiinta toatā, nesfîrsite lumi se-nchinā;

De pe tronul din tārie, ce-n luceferi scînteiazā,
Dintre legiuni de îngeri ce Te-ador scāldat în razā;

Te coboarā, Îndurate, în bordeiul umilit,
Cāci evlavia-mi de-a pururi Tie templu Ti-a sfintit;

De fiinta Ta, o, Doamne, strāluceascā a mea casā,
Tie drept altar de jertfā fie inima-mi aleasā;

Ai sādit in ea iubirea pentru Neam si Lumea dreaptā
Dā-i putere sā lucreze prin cuvinte si prin faptā;

Ca urmînd porunca-Ti sfîntā si cu cuget nesfios
Bun temei sā punem vietii luminate de Hristos.