DEVOTIUNEA MEA PARTICULARĀ E CRUCEA - IMAGO MUNDI.
Crucea este esenta misiunii lui Hristos - a lui Mesia pe acest pāmînt.
La Cruce se referā Domnul ori de cîte ori face aluzie la menirea Lui, la botezul cu care trebuie sā se boteze, la paharul pe care trebuie sā-L bea.
Totul în cuvintele, tācerile si vestirile sale duce spre punctul final al Golgotei.
Crucea pentru crestin (si sā nu pierd prilejul de a repeta, orice om e crestin): simbolul interferentei cerului cu pāmîntul, al spiritului cu materia.
Crucea este tiparul care, singurul, ne îngāduie sā întelegem taina lumii si a vietii, e singura cheie de care dispunem.
Ferindu-se de semnul Crucii, protestantii pierd din vedere cā el nu evocā numai un groaznic instrument de torturā (si nu întîmplātor chinul constā în tintuirea verticalitātii fāpturii, în pedepsirea Omului prin însāsi pozitia sa specificā luatā-n derîdere, vertical dar lipsit de libertate, vertical dar cu mādularele în prozā, vertical dar expus spre ocrā), ci si repetarea constientā a integrārii noastre în semnificatiile ultime.
Mai mult decît orice alt simbol, Crucea este desāvîrsitā si completa Imago mundi - imaginea lumii. O imago mundi simplā, integralā, care spune totul. Mai bine, dragā doctore Al-G., decît complicatul si fastuosul Barabudur (Din Jurnalul Fericirii, Nicolae Steinhardt)