CRUCEA SI URMAREA LUI HRISTOS (Marcu 8:34)

  PUTINI  IUBESC CRUCEA LUI HRISTOS.

Sunt multi care doresc împaratia cereasca a lui Hristos, putini însa se încumeta sa-i poarte si crucea.
E foarte mare numarul celor ce doresc  mîngîieri dar  putini accepta supararile.
Hristos afla doritori destui de a împartasi împreuna cu El ospatul gatit,  insa putini la numar dintre acestia ar dori sa-i urmeze pilda si-n înfrinare.
Toti doresc sa se bucure cu Hristos, putini sunt insa gata sa rabde ceva pentru El.
Multi îl urmeaza pina la fringerea pîinii, putini insa pina la paharul patimirilor.
Multi ramin uimiti in fata minunilor Lui, putini sint gata a imparti cu El si ocara crucii.
Este mare numarul celor ce iubesc pe Hristos pina nu-i ajunge vreo nenorocire, si de asemenea si al celor ce-L lauda si-L binecuvinteaza, pina primesc de la El bunuri si mingiieri.
Cum insa chiar si pentru un scurt timp se departeaza de la ei, isi arata indata nemultumirea sau cad in mare descurajare.
Cel ce iubeste pe Hristos pentru Hristos - si nu pentru sine - acela îl binecuvinteaza si in vremea incercarii tot cu atita caldura ca si atunci cind a primit de la El mingîieri.
Si chiar de I-ar fi placut sa-l lipseasca de orice mîngîiere, el nu va inceta nici un minut macar a-I multumi.
Ce nu-i in stare sa faca iubirea curata catre Hristos si nu amestecata cu iubirea de sine?
Oare nu cauta toti nāimitii numai placeri si mîngîieri?
Si oare cei ce urmaresc implinirea poftelor si a ambitiilor personale, nu dovedesc cu prisosinta ca se iubesc mai mult pe sine decit pe Hristos?
Unde gasesti omul care ar voi sa slujeasca pe Hristos fara de plata? Foarte greu lucru sa afli pe cineva care ar fi asa de desavirsit, incit sa renunte la totul!
Unde si incotro am putea afla pe acel om sarac cu duhul, care sa fi lepadat de toate fapturile? Tare departe ar trebui sa-l cautam, poate pina la marginile pamîntului.
Daca cineva ar renunta la orice se poate stapini, asta inca nu inseamna ca ar ramînea fara nimic. Daca s-ar fi supus la pocainta cea mai aspra, asta-i prea putin. Daca ar poseda toate stiintele si aceasta-i egal cu nimic.
Daca cineva ar ajunge la gradul cel mai inalt de virtute si ar fi plin de toata rîvna si cucernicia, si atunci nu i-ar fi de ajuns, fiindca i-ar lipsi esentialul si lucrul cel mai principal. Si ce anume? Aceia de a lasa toate, de a se nesocoti pe sine si de a se lepada de iubirea catre sine insusi. La sfîrsit, de a face totul ce se cuvine de facut si totusi a se socoti ca n-a facut inca nimic.
A nu crede de om mare pe acela care este onorat, ci considerindu-se rob netrebnic :" si cind veti implini toate cele poruncite voua, sa ziceti : suntem robi care nu pretuim nimic (Luca 17:10).
Atunci omul va fi in adevar sarac si gol duhovniceste, in stare de a spune cu proorocul "ca unul nascut si sarac sunt eu" (Psalm 24:17).
Si din acest motiv, acela este mai bogat, acela mai tare si mai liber de cit toti, care-i instare de a se lepada de toate si chiar de sine insusi, socotindu-se in toata vremea si tot ceasul mai mic si mai jos decit toti (Pe urmele lui Hristos, Imitatio Christi, Tomas de Kempi).

"ORICINE VREA SA VINA DUPA MINE, SA SE LEPEDE DE SINE, SA-SI IA CRUCEA SI SA-MI URMEZE MIE"  (Marcu 8:34).
- ORICINE = nici o discriminare rasiala, de sex, de pozitie sociala sau cultura;
- VREA = din proprie initiativa si libertate de vointa;
-  SA VINA DUPA MINE = sa faca ucenicia invataturilor crestine;
- SA SE LEPEDE DE SINE = sa renunte la egoism;
- SA-SI IA CRUCEA = nimeni nu poate deveni pe deplin uman fara acceptarea suferintei umane;
- SI SA-MI URMEZE = sa aplice, in viata si comportament, principiile  crestine.

• < Prev
• Next >