DIMITRIADA LA BRISBANE (1)

  MARELE MUCENIC DIMITRIE DIN TESALONIC (  26 Oct).

CÎNTECUL I, (Împotriva celor fārā Dumnezeu) de Antioh Dimitrievici Cantemir (1709 - 1744)

Lāsati a lumii -ntelepciune vanā
Atei neghiobi! Cîrmiti timona lesne,
Spre adevārul cel fār' de prihanā,
Destul ati rātācit prin negre besne!

Luati seama, voi, cā Dumnezeu îndrumā
Fāpturile de mîna-I frāmîntate,
Si Cerul ce strāluce peste humā,
Si Soarele si Stelele curate.

Fācu oglindā Soarelui din Lunā,
Sā svîrle-n beznā scāpārāri albastre,
Si-apoi fācu vāzduhului cununā,
Orînduind puzderia de astre;

Timp dîndu-le si mers pe-a Lumii scarā,
A îmbinat El pārtile-n mahinā,
Ca nici prisos avînd si nici povarā,
Spre-a nu cādea-ntre ele sā se tinā.

Poruncā-a dat vāzduhului sā soarbā
Pāmîntul, ca pe-o minge-n sus sā-I salte,
A-mpodobit dumbrāvile cu iarbā,
Vîlcelele si dealurile nalte.

A prefācut izvoare-n rîuri repezi,
Hotārnicind nepotolita mare,
Din slab nisip fācînd hotar de lespezi
Si vijelii din adieri usoare.

Însufletind tot soiul de-animale,
Aripi le dete unora sā zboare,
Prin unde altele sā-si taie cale
Si altele-n tārînā, tîrîtoare.

Luînd pāmînt în mîna Lui māiastrā
Si trupul plāsmuindu-ne, fierbinte
Al vietii Duh suflînd asupra noastrā,
Ne dete întelegere si minte.

Si trāsnetul trimise sā strābatā,
Cu-nfricosatu-I tunet negri nouri,
Pāmînt si ape-n bezna spintecatā
Rostogolind grozavele-i ecouri.

Umilii-i saltā, pe trufasi îndoaie,
Ce dā aici, ia dincol, pe culme
De munte-aduce fum si vîlvātaie,
Cumplit cutremurînd întreaga lume.

• < Prev
• Next >