MARELE STEFAN, 2 Iulie 1504

   ÎNDRĀZNETII BINELUI.
" SUCCESS IS OFTEN ACHIEVED BY THOSE WHO DON'T KNOW THAT FAILURE IS INEVITABLE" (COCO CHANEL).

Dragii mei nepoti si copii,
Astāzi Pārintele Nicolae ne vorbeste despre treptele sfinteniei la români:

'Desigur, stiu cā procedez bine si prin aceasta chiar suprim binele.
Existentialistii au aici dreptate: de vreme ce avem constiinta binelui pe care-l facem, constiinta îl compromite iremediabil. Constiinta e nimicitoare, exclude candoarea, sāvîrsirea seninā si nevinovatā a binelui. Ea spurcā orice actiune elegantā.
Au si totusi n-au dreptate existentialistii. Merg cam repede, prestigitatori ce sunt. Constiinta spurcā, dar nu iremediabil. Nu suntem copii curati, nu suntem sfinti. Dar nici nu suntem - hodoronc-tronc - niste nemernici, niste salauds (bastarzi). Sfinti nu; desigur. Dar poate the next best, adicā niste impostori ai binelui.
Sfintii sunt limita.
Dupā ei însā vin eroii, si apoi
seniorii, si-n urmā iatā sontîcāiesc si
îndrāznetii binelui, cam ridicoli, cam gîfîitori, care nici ei nu-s de lepādat.
Stim cā facem binele - si deci îl impurificām - dar binele îl facem, nu rāul. Nu avem parte de curātia sfintilor, tot facem însā ceva care ne scoate din rîndurile ticālosilor.
Existā cred între les salauds (bastarzi) pe de o parte  - si cei din celula 34 (si alti impostori ai binelui) pe de alta - o deosebire.
E aici, la 34 , alceva, alceva decît zāduful unde se frāmîntā fricosii, turnātorii, învinsii. (Si care mai întotdeauna se autocompātimesc si smiorcāie: miorlāitii înfrîngerii si trādārii. Si fuduli nevoie mare de cedarea lor: nu numai prostului nu-i sade bine dacā nu-i fudul, nici miselului.)
E ceva dealtfel usor de recunoscut, ca un tonic, ca o culoare intensā.
Nobletea si cavalerismul nu sunt simple nostalgii, sunt din cu totul alt domeniu (ca si cavalerismul, pe care-l reflectā): al secretelor sau retetelor de fericire'.
(Nicolae Steinhardt. Jurnalul Fericirii).

• < Prev
• Next >